09 iulie 2009

Only love, only love can leave such a mark
Only love, only love can heal such a scar...

Merveilleuse soeur nu si-a facut niciodata probleme ca un concert cu multi rockeri care fac pogo, boxe care bubuie si eventual versuri licentioase n-ar fi locul indicat pentru a creste un copil. Drept pentru care asa m-a crescut ea pe mine, adunand an cu an un palmares impresionant de bilete de concert. Iar pentru asta ii multumim!

Si totusi, dintre toate aceste concerte, nu a fost nici unul care sa se compare cu experienta pe care am avut-o pe in locul de joaca al copiilor de la FC Barcelona. Madalina mica a inceput sa planga de emotie inca de la Snow Patrol in deschidere, dar marturisesc ca o lacrima mi-a scapat si mie cand au intrat U2.

Am facut un sincron frumos sarind in acelasi timp asa cum am invatat la gradinita, doar ca de data asta am invatat sa numaram nu pe "un elefant se legana" ci pe Vertigo: "uno, dos, tres, catorce...". Atata de tare ne-am emotionat, ca trei ore dupa fericitul eveniment inca aveam frisoane si nu ni se mai dezlegau limbile. "Cum a fost?" ne intrebau ceilalti copii din clasa; iar noi nu puteam decat sa strangem din buze si sa baiguim: "A fost...intr-un fel..."

Si ca sa intelegem mai bine ce frumos ne-am jucat noi, fredonam in cor:
http://www.youtube.com/watch?v=qm9KnZom9ok
Hello, hello
Hola!
I'm at a place called Vertigo
Donde esta?
It's everything I wish I didn't know
Except you give me something I can feel
Feel...
(U2 - Vertigo)

22 iunie 2009

1000 de concerte, aceeasi problema

Eu cred ca la concerte oamenii ar trebui sa fie asezati dupa inaltime, de la mic la mare. Ca la orele de sport, cand pentru 45 de minute aveam oportunitatea sa socializam si cu oameni cu care in mod normal n-am fi avut prea multe de impartit, din simplul motiv ca eram de inaltime apropiata si ne puneau unul langa altul.
Inca de la intrare, cand ni se cere biletul si ne verifica in geanta: "Cutite, topoare aveti?", ar trebui sa fim filtrati printr-un cadru ca la montagne russe-urile de la Disneyland. Daca poti sa treci prin cadru, du-te in zona A. Daca nu-ti incape capul, pofteste in zona B! In felul asta, sora mea n-ar mai trebui sa sara decat de bucurie, in nici un caz ca sa vada peste umarul domnului din fata; iar balerinii ei frumosi adusi cu mari sacrificii de la Paris nu s-ar mai toci in varfuri.

In alta ordine de idei, le multumim domnilor de la Placebo pentru a doua experienta remarcabila pe care ne-au oferit-o si le promitem ca vom fi acolo si a treia oara cand vor veni in Romania
Carve your name into my arm
Instead of stressed I lie here charmed

07 iunie 2009

Domnule Tanasescu, ma ajuti cu niste poze?

Atunci cand voi fi mica, vreau sa fiu ca Ines! Ines e flegmatica si directa si nu spune niciodata mai mult decat e necesar; ea te lasa sa citesti printre randuri. Ines citeste "Tournee du Chat Noir" cu cel mai graseiat 'r' din cate mi-a fost dat sa aud; ea invata la Scoala Franceza. Ines se indragosteste la prima vedere, dar e sarcastica si nepasatoare; ea stie ca qui s'aime se taquine.
Ines nu vrea ca langa printesa pe care tocmai a desenat-o sa apara si un print. In lumea ei de basm, printesele n-au neaparata nevoie de un print ca sa fie fericite. Ba mai mult, adauga Ines ridicand dintre creioane colorate ochii ei frumosi, am vazut chiar doamne care nici macar nu erau printese si erau foarte fericite singure!



Atunci cand o cuceresti, Ines iti spune cele mai frumoase povesti adevarate. Imi povesteste ca imediat ce termina clasa I (si numara pe degetele cate saptamani mai are: asta, inca una, 3, 4!), va pleca in Tunisia intr-o calatorie, de unde va invata multe. Nu ma pot abtine si-i spun ca si Simina mea a fost in Tunisia chiar saptamana trecuta, iar de-acolo mi-a adus o brosa din argint berber. Tocmai ma pregatesc sa-i explic ce-i cu berberii, cand Ines coboara vocea sa n-o auda nimeni altcineva si-mi spune secretul pe care i l-a incredintat mama ei cand a fost destul de mare ca sa inteleaga: "Stii ca de fapt Ines e nume berber? Spaniolii l-au furat de la berberi! Si-acum toata lumea ma intreaba de ce am nume spaniol; vezi, oamenii nu stiu!"

04 mai 2009

Calatoria mea initiatica

Cu chiu cu vai s-a despartit Merveilleuse soeur de pisica ei care i-a furat sufletul ca sa ma insoteasca in calatoria mea initiatica. S-a vaicarit, i-a lasat rezerve de mancare si apa ca pentru o saptamana, a instruit-o cum sa aiba grija de casa in lipsa ei si in sfarsit am plecat!

Rovigneta - avem
Buletine - avem
Talon - avem
Vigneta de Bulgaria - nu
Leva sau euro - nu
Harta - nu
GPS - nu
Cunostinte minime de limba bulgara - dada, stim sa numaram pana la 5
Intelegere caractere chirilice de pe indicatoare - nu

Ne-am ratacit ce ne-am ratacit prin Bulgaria, pana m-a apucat disperarea ca pierd Sabatul vrajitoarelor daca mai orbecaim mult. Noroc cu sora mea, care a zambit frumos in stanga si-n dreapta si a cerut indicatii cu cea mai eleganta engleza de care era-n stare, astfel incat intr-un final am reusit sa punem piciorul in Padurea de Piatra de langa Varna, destinatia finala! Din pacate pentru intrarea mea oficiala in soborul vrajitoarelor, am ajuns acolo abia a doua zi de dimineata...

Am gasit cercul magic ce pastra inca urme de foc, iar Zeita n-a fost deloc mofturoasa: ma astepta si mi-a primit ofranda chiar si cu intarziere de cateva ore. Si chiar si sora a declarat cu mana pe inima ca intr-adevar Padurea de Piatra e un spatiu magic, iar calatoria mea initiatica a meritat! S-a distrat ea cand ma rugam eu cu ofranda in mana, dar m-am distrat si eu cand am vazut-o plimbandu-se desculta prin nisipul cela ca sa se incarce de energie!

Si ca sa intelegem mai bine, vedem asa:
http://www.bulgariainpictures.com/pobiti-kamani-petrified-forest-varna-bulgaria.html

23 aprilie 2009

Createur d'emotions

Bucurestii ascund cele mai frumoase taramuri. Cu atat cu mai frumoase cu cat nu te astepti sa le gasesti in orasul acesta cu flori de pomana, pe care il ponegresti si chiar il scuipi din cand in cand!
Dar pentru mine e orasul din vis, de cand am coborat din avionul de Germania atat de fericita, atat de usurata, cu o piatra de moara in minus pe umeri! Iti amintesti, Codruto, cum respiram aerul acela recirculat de aeroport mic, de parca nu mai respirasem de un an? Si poate chiar de un an nu mai respirasem...
De atunci mi se tot intampla sa-mi gasesc in Bucuresti cuiburi: locuri in care ma regasesc, in care am crescut in alta viata, in alta lume simultana. Am gasit cuiburi de aer, cuiburi de umbra, cuiburi de dulceata de trandafiri, iar acum un cuib de parfumuri! In parfumeria magica zac amortite cele mai demente arome. La prima vedere par tacute si inofensive, dar sub degetele fetei tatuate ele se trezesc; sunt puternice si invaluitoare ca vrajile tiganesti; n-ai cum sa le scapi. Nu incerca sa le controlezi, lasa-te dus. Parfumurile vor avea grija sa ajungi exact acolo unde trebuie.

Si ca sa intelegem mai bine, vizitam asa:
http://createur5demotions.com/

14 aprilie 2009

Everybody wants to be a cat

Draga Mara, in trusoul tau au aparut cateva obiecte mici si frez, care poarta pe ele o pisicuta numita Marie (frez asta e o culoare pe care o s-o inveti cat de repede, impreuna cu bleu ciel, sable, brique si olive, cuvinte inventate special pentru printese care vorbesc pe limba lor si nimeni nu intelege ce spun).


Scopul acestor lucrusoare este sa te invete ca oricat de aristocrata ar fi o micuta domnisoara (asa cum fara indoiala vei fi), nu se stie niciodata cand ii poate pica cu tronc un Thomas O'Malley adunat de pe strazi, care o va invata sa danseze si sa se bucure de viata.

Si ca sa intelegi tu mai bine, din lumea magica a lui Disney ai primit si:
Aristocats sau Aristochats (dupa preferinta)

31 martie 2009

Inapoi la Paris

...si ma intorc la Paris de fiecare data, chiar daca planurile sunt altele, chiar daca oamenii sunt altii. Pentru ca Parisul e locul meu si simt ca revin, nu ca vin. Asa cum Viena ma invata ceva de fiecare data, Parisul imi aminteste ceva de fiecare data. Acum mi-a amintit ca astept un print care sa-mi aduca un buchet de lalele galbene imbracate in hartie de impachetat. Maro. Maron. Marron.
Mi-a mai amintit ca pana si dansatoarele de la Moulin Rouge erau in viata de zi cu zi croitorese. Ca poti fi o lady si fumand o tigara pe scari in fata Operei, nu trebuie neaparat sa ai acces la balcon. Iar vremea din Paris mi-a amintit ca poti fi capricioasa fara sa-ti pierzi farmecul.

Ultima noapte la Paris, cu o sticla de vin rosu sec pe Pont des Arts. Data viitoare venim cu paharele de cristal dupa noi!

23 martie 2009

Se cauta un rinoceroz pentru Pupidulce

Cercul printeselor s-a deschis si a mai primit un membru cu drepturi depline. E o printesa veritabila, a se recunoaste dupa degetelele subtirele si gratioase. Ca orice printesa adevarata, e cruda uneori. Canta (?!) cand isi ia baia, asa cum te-ai astepta de la orice printesa sa faca. Si bineinteles, fiindca e o printesa, nu se scobeste in nas. Niciodata!

Ii zicem Mara pentru ca nu e mai inalta decat un mar. Si de cand Irina a adus-o in viata noastra, printesele roiesc si se agita, isi exerseaza puterile de ursitoare, o examineaza pe toate partile si se minuneaza. Ne lasam duse de val si planuim deja nebuniile ce vor urma. Ne incanta grozav gandul ca o sa transmitem traditia cursurilor din bucatarie tinute pe banane. Iar daca o sa vina vreodata seara acasa tatuata si cercelata, va gasi cu siguranta cel putin o printesa care sa-i ia apararea in fata mama-sii. Ba, ca s-o indulcim pe Irina de sperietura, tot noi o vom scoate la nopti pierdute si alcoolice si-i vom intretine imaginea de mama cool.

Bine ai venit, printesa mica! Suntem cu toatele aici pentru tine, dar ca sa n-o panicam pe Irina, asteptam sa te faci un pic mai mare. Si pentru ca tu cresti cand dormi...
Ce-ar fi sa se culce
Pupidulce?

Ca sa intelegem mai bine, rasfoim din nou
Philippe Lechermeier si Rebecca Dautremer - Printese date uitarii sau necunoscute

13 martie 2009

Ne vedem la urmatorul Sabat

N-am mai putut sa scriu pentru ca n-am inteles nimic. Nimic din soborul de vrajitoare adunate s-o jeleasca. Nimic din ochii ei albastri care s-au inchis pentru totdeauna. Nimic din ochii albastri ai tuturor copiilor si nepotilor ei, pe care eu nu i-am mostenit.
Scriu acum, pentru ca am inteles ce trebuie sa fac. Am gasit arborele genealogic, l-am desfasurat in toata casa si am descoperit numele pe care-l uitasem: Ivanov. Si ca sa nu-l mai uit vreodata, planuiesc o calatorie initiatica in Bulgaria, inapoi la origini, in noaptea urmatorului Sabat. Deci pe 21 martie ma urc in masina si fug la Varna, ca sa-mi redescopar radacinile in Padurea de Piatra.

Unde se duc vrajitoarele dupa ce inchid ochii pentru totdeauna?

23 februarie 2009

A sosit Shirin

"Dintre toate, Shirin stie cel mai bine sa obtina ce vrea", mi-a spus Irina inainte sa mi-o dea. Si dupa o seara cu ea, mi-am dat seama ca intr-adevar stie sa obtina ce vrea. Cu nici un chip nu se va stradui sa-si gaseasca un loc in spatiul tau; dimpotriva, tot spatiul tau va trebui sa se muleze pe stilul ei.
Am o presimtire ca ne vom intelege de minune!

11 februarie 2009

Sfarsitul dialecticii printese-vrajitoare

Dupa atatea printese otravite, printese ursite sa moara intepate cu fusul, printese carora li se fura vocea, a venit in sfasit timpul ca printesele si vrajitoarele sa se impace. Prea multe povesti pentru copii au nedreptatit vrajitoarele, atribuindu-le lor rolul negativ, cand de fapt vina era aproape de fiecare data a unui prostanac de print. Pentru inima printului se faceau toate rautatile, deci el starnea mai toate intrigile (desi de prea putine ori era in stare sa le si rezolve de unul singur!). E vremea ca printul sa dispara din peisaj si sa le lase pe printese si pe vrajitoare sa ajunga la un consens.

De fapt, si unele si altele sunt cam la fel. Singura deosebire e ca, spre deosebire de printese, vrajitoarelor nu le e frica de intuneric si de negru in general. De aici decurge totul: obsesia pentru fazele lunii, pentru unghiile negre, pentru cerceii acoperiti cu dantela neagra, pentru inelul cu ambra care se face negru la suparare, pentru micuta rochie neagra pe care n-o mai gasesc de cand cu noaptea aia dementa, pentru cizmele negre cu toc de 11 cm.

Si da, Teodoro, si obsesia ta pentru lalele negre la nunta tot aici se inscrie!

10 februarie 2009

Editia revazuta si adaugita

Am primit a doua oara "Cum sa fii o lady". Cum e asta? Trebuia sa o gasesc pe birou, dar aparent am stricat surpriza; si ca sa fiu totusi surprinsa, a doua zi am gasit aceeasi carte, dar cu dedicatie pe prima pagina.


Zambesc.

Si ca sa intelegem mai bine, revedem primul meu post:

23 ianuarie 2009

In asteptarea lui Shirin

Shirin si Husrev s-au indragostit unul de altul vazandu-si portretele. Dar fiind ea o printesa in adevaratul sens al cuvantului, vezi bine ca la inima ei mai ravneau si altii, mai ales sculptorul Ferhad; si asa cum ne invata reclama la Magura, ce fata ii rezista unui sculptor, cand il vede cum taie el insusi copacii cu toporul lui old school, iar apoi se apuca sa-i sculpteze? Eh, dar ca sa scape de Ferhad, Husrev s-a folosit de influenta lui de print si l-a trimis departe, sa sculpteze trepte in piatra unui munte. Na, acum sa te vad daca-ti mai arde sa faci pe artistul transpirat si senzual! Shirin s-a mai pisicit insa putin ca o printesa care se respecta si l-a acceptat de sot numai dupa ce Husrev a omorat un leu cu mainile goale ca s-o apere. Aceasta proba extrema de loialitate n-a impiedicat-o insa sa viseze tot la sculptorul din exil, cand Husrev a devenit prea gelos ca sa mai poata fi suportat.

Asa rasfatata, inconstanta si infidela cum e, de-abia o astept pe Shirin in iatacurile mele. Sa se tolaneasca, sa vina la mangaiat numai cand are ea chef, sa zgarie cand n-are, sa ma sperie noaptea cu ochii verzi de printesa persana, sa vina cu mine in locurile unde numai vrajitoarele si pisicile negre-negre ajung!

Si ca sa intelegem mai bine, citim despre Shirin si Husrev in:
O mie si una de nopti

02 ianuarie 2009

Metamorfoza

Cand se transforma o printesa in vrajitoarea cea rea? In ce moment descoperi ca faldurile rochiei nu-i mai fosnesc gratios, ci amenintator, ca obrajii nu i se mai inrosesc timid, ci calculat seducator?


Sunt semne care iti arata, numai sa stii sa le citesti. Mai intai incep sa crape cristalele din jur, fara sa faci nimic te trezesti ca le ciobesti. Care mai de care iti scapa din maini, iar apoi nu-ti mai raspund la nici o intrebare.
Apoi incep sa se impiedice nu doar cristalele, ci chiar printesa intre salurile sale. Dupa cum ar zice Lina, parca picioarele stiu de pacatele multe si incep sa n-o mai asculte.
Iar la urma, fiecare ucenic vrajitor care patrunde in iatacul frumos mirositor al printesei incepe sa se impiedice si el. Orice lumanare, carte cu zane, cutie de bijuterii si cercel desperecheat incepe sa apara ca parte dintr-o incantatie de speriat. Linistea dispare, iar patul printesei devine amenintator; se transforma intr-o cabana de vrajitor.


Morala fara nici o legatura cu pohemul: Fetelor, sa ne tinem barbatii acasa!

Si ca sa intelegem mai bine cum e cu primejdiile care te pasc in cabana vrajitoarei, rasfoim asa:

Philippe Lechermeier si Eric Puybaret – Seminte de cabane, sora mai mica si mai putin fermecatoare a demnei carti cu Printese date uitarii sau necunoscute

11 decembrie 2008

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mosule,

Stiu ca esti foarte ocupat si stresat, cu toti colegii astia ai mei, asa pretentiosi si fitosi cum sunt ei. Stiu ca e greu s-o scoti la capat cu Vlad, care vrea volumul 2 din Art Now de la Taschen, care mai costa si cu 10 RON in plus fata de bugetul tau, cu Teodora, care vrea poneiul roz cu zvastica pe crupa care a starnit scandalul de la ICR New York (Post edit: ba Teodora a declarat deschis ca de fapt ea ar vrea un vibrator), cu Maria Magdalena, care si-ar dori o costumatie de Lolita, cu Corina, care ar vrea o ramurica din codrul verde (Teodora Edit: cu paienjeni multi si mari) - nu stiu, asa zice Vlad, pe el sa il pedepsesti nu pe mine...(Corina Edit: Vlad a fost baietel cuminte)

Cu toate astea, draga Mosule, te rog sa nu o uiti pe colega mea de banca Galu, care isi doreste un catel pe care sa-l dea Dragu afara din casa imediat ce-l vede (Galu Edit: un catel pe care o sa-l strigam Aliosha).

Multumesc, draga Mosule, revin cu sugestii imediat ce mai aflu ce vrea fiecare.
A ta devotata,
etc.
P.S. Sa nu ma uiti tocmai pe mine, Mosule!

Andrei Edit: Draga Mosule,
Sergent major Constantin Andrei, actele la control! Deci, Mosule, in primul rand pentru bugetul mai sus numit de autoare, ai acte?! Sau sunt bani negri?! Ce codru verde, Mosule?! Este numele de cod al unei organizatii secrete?! Sau vrei sa faci trafic de droguri si ne bagi noua metafore cu codru'?
Costumatia de Lolita aduce afront bunelor moravuri prin expunerea repetata a goliciunii femeiesti! Se cheama sustinerea proxenetismului, Mosule, si iei 7 ani!
Poneiul roz, zici? Zvastica, ha? Eh bine, sa vezi ce iei inca 7 ani pentru sustinerea nazismului si declinarea bunelor maniere politice! Se cheama atentat terorist cu arme ideologice!
Mosule, cu zvastica si Lolita te mai scot eu daca bagi cadou meserie, dar cu vibratoru' ala esti! Nu te mai scoate nici presedintele! Ai grija cu ce te arati la acuzata Parvu Teodora, ca iti mai bagi 5 ani pentru trafic de obiecte pornografice! Descurajezi preferintele spre sexul masculin!
Paienjeni? Protectia animalelor oare ce o sa spuna daca afla ca vrei sa dai niste biete animale pe mana renumitei interlope, Corina Cornel Covrig Iovan, traficant de droguri in Craiova, cu nenumarate condamnari pentru proxenetism, trafic de droguri, arme si carne vie?!
Mosule, cu caini numai sa nu te arati! Ai faras si maturica? Daca face Aliosha caca pe strada si nu strangi, amenda!
Ce album de arta? Intri la perturbarea linistii publice daca te pune necuratul sa sustii mania boema si usor depresiva a acestui marunt interlop de cartier, Catuna Vlad, care va umple cu graffiti-uri zidurile capitalei!

Mosule, eu atat ti-am zis! Ne vedem in instanta!
Al tau,
Andrei Constantin s'traiti!
P.S. Mosule, daca bagi o spagalache ceva, te scot, sa mor io! Hai, vezi ce marci la baiatu' de Craciun!